Poate multi dintre noi am simtit ca suntem la capatul puterilor,ca suntem epuizati sa luptam pentru ceva mai bun sau mai bine de atat asa ca ne aflam fata in fata cu o stare involuntara..starea de clacaj.
Ei bine ,de aia exista loviturile vietii, intamplarile cu adevarat dificile care ne-au marcat si ne-au facut sa suferim dar care totodata ne-au facut mai puternici si mai realisti.
Aparent multe persoane sunt cu adevarat fericite, au o slujba bine platita, un iubit stabil sau daca isi doresc in acel moment o pereche de pantofi de 2500 RON nu ezita sa si-i cumpere. In fine, impliniri pe toate planurile. Oare Dumnezeu chiar ne-a programat reusitele sau nereusitele? Sau oare e adevarata sintagma:”ce face omul cu mana lui se numeste lucru manual”.
Da poate sunt oameni care au luptat pentru toate lucrurile astea si s-au zbatut foarte mult pentru a le dobandi..dar sunt si oameni care s-au nascut “in puf”, nu au intampinat niciodata greutati sau nevoi imposibil de indeplinit De ei ce spuneti? Eu cred ca mai devreme sau mai tarziu mami si tati nu vor mai fi acolo sa le rezolve problemele si vor fi nevoiti sa se infrunte cu probleme ceva mai profunde de atat. Poate nu ati observant dar majoritatea persoanelor excesiv de bogate sunt foarte zgarcite cu cei nevoiasi dar foarte darnice cu cele de acelasi statut cu ele. De ce? Adica, noi teoretic din putinul nostru trebuie sa ne ajutam semenii sau cel putin pe cei de langa noi, sa fim mai buni cu ei, nu mai avari sau egoisti.
In fine pure basme pentru vremurile din ziua de azi. Anumite valori sunt cu adevarat uitate si de principii nu mai vorbesc. Toti se considera oameni cu un caracter de piatra, cu principii bine implementate, dar toata treaba asta tine doar de teoretica, practica din pacate este dusmanul nostrum de temut. Filozofam mai rau ca Aristotel sau Platon, dar cand e vorba sa nu ne calcam pe orgoliu sau pe mandrie cred ca suntem experti.
Multi oameni gresesc , involuntar, dar totusi gresesc si ranesc oamenii din jurul lor. Dar ceea ce e cu adevarat important e sa ne dam seama de greselile noastre, sa ne indreptam, sa nu le mai repetam, pentru ca omul din greseli invatza. Dar sunt multi oameni care s-au obisnuit sa greseasca si sa fie iertati ca si cum nimic nu s-a intamplat. In ziua de azi este la moda ideea “Daca esti bun esti luat de prost”.
Pe de o parte e buna ideea dar pe de alta parte nu. Pe latura pozitiva, daca tot ajuti pe cineva sau faci un bine, il faci gratuit, fara sa astepti ceva inapoi sau vreo rasplata, pentru ca totul porneste din suflet!
Si acum partea mai putin optimista, latura negativa..cel mai regretat moment este clipa in care faci o fapta buna si dupa ceva timp omul respectiv te dezamageste profund. Sursa dezamagirii este sufletul. Cu cat cunosti mai bine o persoana si stii la ce sa te astepti de la ea cu atat dezamagirea va fi mai mica. Dar cand persoana iti era apropiata si nu te-ai fi asteptat niciodata sa iti joace urat atunci dezamagirea e mult mai intensa. Poate nu e cea mai corecta opinie dar este opinia mea.
Am vorbit in cateva cuvinte de anumite probleme cu care ne confruntam inevitabil. Dar unul dintre cel mai intalnite sentimente in viatza noastra de zi cu zi este IUBIREA.
Da iuirea, iubirea este un sentiment care niciodata nu apare voit sau voluntar, intotdeauna te surprinde si parca atunci totul este ca o intamplare desprinsa din basme. Primul sarut, prima atingere, prima intalnire…totul este atat de frumos. Uneori este greu de gasit..multi incearca sa gaseasca acest sentiment si se straduiesc atat de tare incat, de multe ori esueaza. Asa ca viatza iti ofera numeroase sanse, oportunitati, si daca nu profiti de ele, vrand nevrand intervine starea de regret “ce-ar fi fost daca?”. Trebuie sa profitam de orice moment al vietii in care ne intalnim cu acest sentiment si trebuie sa luptam pentru el, deoarece : “Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Şi încă ce mai e? E nebunia cea mai înţeleaptă, fierea ce înăbuşă, dulceaţa ce ne mântuie.” (W Shakspeare); “Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun.”( Paulo Coelho); “Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieţii. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii.” (Roque Schneider). Nimeni nu este perfect pana nu de indragostim de acea persoana, in acel moment toate defectele dispar ca prin minune si ne sunt relevate decat calitatile interioare si exterioare.
Da, perfect adevarat dar criteriul cel mai important este ca iubirea trebuie impartasita. Daca este impartasita, traim sentimente imposibil de uitat, sentimente frumoase,sincere, transparente . Pentru mine iubirea este ca muzica..trebuie simtita si traita din plin, nu trebuie sa provoace regrete sau lacrimi de tristete..poate doar lacrimi de iubire si fericire, chiar daca la final unul dintre cei 2 va suferi mai mult..asta e cursul vietii. Ne nastem, traim, iubim si….murim.
