Buna tuturor..nu am scris de ceva timp pe blog..nu prea am avut timp..dar ultimile zile pentru mine au fost dureroase, mai dureroase decat orice altceva care mi s-a intamplat pana acum..probabil fiecare dintre noi (aproape) a avut cate un animalutz care sa ne mai aline singuratatea sau sa ne completeze fericirea..un animalutz care sa ne fie alaturi fara sa ceara mai nimic: poate mancarica, plimbarica si multa multa afectiune! Eu mereu am iubit animalele foarte mult..mai ales cateii. I-am iubit mult pentru ca si eu aveam o catelusa care din pacate a murit acum 2 zile macinata de o boala nenorocita: cancerul.S-a chinuit mult asa ca pe data de 30 ianuarie 2010 am hotarat sa o scutesc de suferintza asa ca am dus-o la veterinar pentru o injectie letala..am suferit enorm mai ales ca i-am privit ochisorii ei bulversati si speriati, nu stia ce se intampla sau chiar nu mai constientiza..am privit-o in ochisori cand si-a dat ultima rasuflare…sunt momente extrem de dureroase mai ales ca am crescut cu ea..am avut aceasta catelusha, aceasta sora, aceasta prietena de 15 ani! 15 ani de devotament si iubire neconditionata! Blacky ne iubea mult si pe mn si pe mama dar cel mai mult pe tata..el a adus-o acum 15 ani si a iubit-o si el enorm de mult..tata nu a plans la inmormantearea bunicii mele (mama lui) cat a plans pentru acest sufletzel..as fi dat multi ani din viatza mea sa mai traiasca sa se mai bucure de noi si noi de ea! Poate multi spun “e doar un caine” dar niciodata cei din afara nu isi pot imagina cat de mult am putut noi sa o iubim si pierderea ei ma afecteaza enorm de mult! Mai ales cand ma uit prin colturile casei unde stiu ca statea ea, unde si-a petrecut intreaga viatza aproape..ma obisnuisem dimineatza sa o vad langa camera mea, apoi cand intru pe usa sa ma intampine bucuroasa dand din coditza..cand era ea in putere se juca, se rasfatza si erau clipe cand zgaria la usha ca sa-i deschid si apoi se ducea la ai mei, in bucatarie si incerca sa-i aduca la mine in camera..sa ne vada pe toti impreuna..era cea mai fericita cand eram toti langa ea si o mangaiam pe burtica si o rasfatzam! De 3 ori in toata viatza ei de catzel am lasat-o singura, asta cand era mica..apoi in toti anii, in toate concediile, am fost cu ea..la munte, la mare, prin tzara..cautam cazare in asa fel incat sa putem sta si cu ea..gaseam foarte greu si nu conta daca era frumos sau urat acolo unde stateam..important era ca si bombonelu era cu noi..era asa fericita cand mergea cu noi la mare si alerga zbanghie imprastiind nisipul pe cerceafurile de langa noi..ehe..bombonik mea a fost si cu telescaunul pentru ca tata nu vroia sa-si lase fata singura…era asa fericita, eram fericiti si noi langa ea! Momentul despartirii a fost cumplit pentru toti…dar nu aveam ce face boala o macinase plus ca era si batrana babutza noastra! Ne asteptam sa moara pe 1-2 ianuarie 2010 dar a mai reusit sa traga o luna de viatza..tata ii facuse o groapa in fatza blocului cam de pe atunci..am vrut sa fie aproape de noi..asa ca pe data de 30 am ingropat-o acolo! Acel moment a fost extrem de dureros pentru noi toti..insa macar stim ca acum nu mai sufera, nu mai are durerile provocate de boala aia nenorocita..acum e in raiul cainilor unde s-a intalnit cu puiutii ei 7 la numar care din pacate au murit toti ba in accidente ba de nush ce boala…acum are grija de noi asa cum a avut mereu si mereu am iubit-o, o iubim si o vom iubi pentru ca a fost si este un membru al familiei!
Pentru iubita noastra Blackytza!
